Coşarii

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Coşarii

Comuna Brestovăţ
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1440
Populaţie 148 locuitori
Cod poştal 307086

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Coşarii este un sat în judeţul Timiş, comuna Brestovăţ. În trecut s-a numit Chizdia însă a primit denumirea actuală în anul 1965. Are o populaţie de 148 locuitori (2008).

Localizare

Se situează la limita de nord a judeţului Timiş, într-o zonă izolată la trecerea dintre câmpie şi dealurile Lipovei, la circa 53 km nord-est de Timişoara. Totodată, este la jumătatea distanţei dintre Topolovăţu Mare şi Lipova, la graniţa dintre judeţele Timiş şi Arad. Coşarii se învecinează la nord cu Şiştarovăţ (Arad), la nord-est cu Labaşinţ (Arad), la est cu Crivobara, la sud-est cu Checheş, la sud-vest cu Brestovăţ şi Hodoş şi la vest cu Cuveşdia (Arad).

Istorie

Primele menţiuni documentare despre satul Coşarii datează din Evul Mediu. Conform istoricului Nicolae Ilieşu, localitatea este identificată cu numele Kysded, într-un document de donaţie care datează din 1427[1]. Menţionări apar şi în anul 1428 şi 1437, sub denumire Kyzded şi Kisgye. De asemenea, în 1440 se menţionează că localitatea Felsökizdia aparţinea de cetatea Şoimoş din judeţul Arad.

Tot în Evul Mediu, în hotarul satului a mai existat un sat numit Repes, de asemenea proprietate al cetăţii Şoimoş. Cel mai probabil, satul a roit, înfiinţându-se mai multe cătune. Începând cu 1520, domeniul Şoimoş, din care făcea parte şi Coşarii, s-a aflat în proprietatea despoţilor sârbi, care au adus în zonă familii de sârbi.

Istoricul Ioan Lotreanu, în Monografia Banatului, arată că în 1583 la Chizdia s-au aşezat mai multe familii de români din Ardeal, care au rămas aici de-a lungul ocupaţiei turceşti a Banatului.

În conscripţia generală efectuată de administraţia habsburgică în 1717, apare menţionată cu 16 case, locuite. Succesiv s-a numit Kisdia, toponim de origine maghiară (Kis Gya sau „satul mic”) care a rămas de-a lungul timpului, în pofida caracterului românesc al satului.[2] Deşi a existat şi un număr consistent de sârbi, în secolul XVIII, prin aportul de colonişti originari din Oltenia, satul a devenit covârşitor românesc.

După reorganizarea Banatului în 1718, satul a trecut în proprietatea fiscului şi a făcut parte din districtul Lipova. În reorganizările ulterioare, sub diferite forme, satul a fost arondat administrativ Lipovei. Zona era cunoscută mai demult ca „Muntenegrul Bănăţean” şi era puternic împădurită, iar drumul Topolovăţu Mare - Lipova avea o importanţă mai mare decât în prezent (astăzi legătura este practic întreruptă).

Aflat aproape un secol în proprietatea fiscului austriac, satul şi domeniul Chizdia a fost donat în 1814 ducelui Carol Schwrtzenberg, pentru merite deosebite în lupta împotriva lui Napoleon. În 1819, ducele a vândut domeniul nobilului sârb Petru Popovici Tököly din Arad, care s-a împrumutat în acest scop de la bancherul de origine aromână George Simeon Sina. După moartea acestuia, a rămas în proprietatea familiei Tököly, care deţinea şi Hodoşul, Buzadul, Maşlocul, Fibişul şi Bencecul. Pe la 1836, localnicii, până atunci ortodocşi, au trecut în masă la greco-catolicism.

În 1838, Tököly pierde domeniile în favoarea bancherului Sina, datorită unui împrumut nerestituit. În acelaşi an, Sina este înnobilat cu rangul de baron austriac cu predicatul de „Hodoş şi Chizdia”. Foarte bogată şi influentă, familia Sina a fost cea mai mare proprietară de terenuri din judeţul Timiş, însă proprietăţile de Hodoş şi Chizdia au rămas emblematice pentru aceasta. Mai târziu, proprietăţile au fost împărţite între urmaşi, iar prin căsătoria Anastasiei Sina cu contele Victor Wimpffen (1834 - 1897), Chizdia trece în proprietatea acestuia din urmă. Fiul său, Siegfried Wimpffen, a deţinut domeniul Chizdia de la moartea tatălui său în 1897 şi până după Primul Război Mondial. Devenit grof maghiar în 1902, el a fost expropriat la reforma agrară din 1920-1921, domeniul fiind parcelat şi distribuit locuitorilor.

În anul 1921, administraţia română a impus numele Chizdia, deşi fonetic s-ar fi recomandat forma Chişdia sau Chişghia. Numele a fost redenumit pe cale administrativă prin Decretul 799 din 1964, deoarece numele original a fost asociat unui cuvânt trivial.

Demografie

Populaţia satului a fost din totdeauna majoritar românească. Populaţia a cunoscut o creştere continuă de-a lungul secolului XIX şi a atins pragul de 1.700 de locuitori spre sfârşitul aceluiaşi secol. Cea mai numeroasă populaţie s-a înregistrat în anul 1900, cu 1.714 locuitori şi maximum de 1.765 la 1910. După acest moment populaţia a început să scadă.

Astfel, la recensământul din 1930 au fost înregistraţi 1.500 locuitori, dintre care 1.468 români, 24 ţigani, 3 germani. 70 de ani mai târziu, la recensământul din 2002, situaţia demografică prezenta un declin dramatic, fiind înregistraţi doar 191 locuitori.

Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1800 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,1494 1890,1604 1900,1714 1910,1765 1920,1565 1930,1500 1941,1475 1956,1340 1966,858 1977,403 1992,259 2002,191 2008,148 </lines>

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Stepanov, Liubomir; Ignea, Nicolae, Chizdia-Coşarii. Repere monografice, Editura Banatul, Timişoara 2010 ISBN 978-973-88512-8-3
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Stepanov, p. 11
  2. Creţan p. 55