Topolovăţu Mare

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Topolovăţu Mare

Comuna Topolovăţu Mare
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1554
Populaţie 1.143 locuitori
Cod poştal 307420

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Topolovăţu Mare este un sat în judeţul Timiş, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 1.143 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în zona central-estică a judeţului Timiş, la jumătatea drumului dintre municipiile Timişoara şi Lugoj, pe malul drept al râului Bega. Este străbătut de drumul naţional DN6 şi are gară la calea ferată care leagă cele două municipii timişene. Se învecinează la nord cu Cralovăţ, la est cu Iosifalău şi Ictar-Budinţ, la sud cu Topolovăţu Mic şi la vest cu Şuştra.

Istorie

Până nu demult, prima atestare documentară a Topolovăţului Mare a fost considerată ca datând din anul 1717, cu menţiunea că cel mai probabil ea a fost înfiinţată în perioada ocupaţiei turceşti. Cercetări mai recente, publicate în Monografia comunei Topolovăţ, publicată sub coordonarea lui Viorel Boldureanu, arată că localitatea este menţionată într-un defter turcesc din 1554[1], cu numele Topolovăţ. Aceiaşi sursă suţine ipoteza că satul s-a mutat pe dealul din apropiere şi a luat numele Kustelek (toponimul există şi astăzi), care apare într-un act de donaţie a lui Sigismund din 1597.

După alungarea turcilor din Banat, austriecii au găsit satul Topolovac cu 40 de case, pe actualul amplasament. Între timp, satul coborâse spre căile de comunicaţie din vale şi s-a stabilizat ca aşezare la răscrucea dintre drumurile Timişoara - Lugoj şi vechiul drum care ducea de la Buziaş la Lipova. Încă de pe vremea turcilor, aici ar fi existat un popas pentru poştalioane şi se ştie că la 1767 exista aici o reşedinţă a poştei. Tot atunci exista aici un oficiu „erarial”, ceea ce indică importanţa localităţii.

Începute în 1728, lucrările la Canalul Bega au avansat în timp în amonte de Timişoara. Atunci când s-a constatat că navigaţia pe canal era afectată negativ de oscilaţia debitului apei, inginerul olandez Fermaut, care a proiectat canalizarea Begăi, a propus realizarea unor noduri tehnice care aveau să fie amplasate la Topolovăţ şi Coştei, cu scopul de a face legătura între Timiş şi Bega şi de a permite transferul de apă între cele două râuri. Totodată, nodurile ar fi permis îmbunătăţirea terenurilor şi evitarea inundaţiilor. Aşadar, construcţia nodului hidrotehnic de la Topolovăţ a început în 1758 şi s-a terminat în 1760, într-un timp record. Nodul este un monument de inginerie unic pentru acea perioadă şi a funcţionat până în ziua de azi. Pentru asigurarea forţei de muncă, au fost înfiinţate atunci coloniile de muncă de la Coşteiu Mic (pentru nodul de la Coştei) şi Topolovăţu Mic (pentru nodul de la Topolovăţ). Colonia a fost amplasată pe malul stâng al Begăi şi este atestată ca sat la 1783. De fapt, locuitorii ei au fost tot români din Topolovăţu Mare, după cum reiese din cercetările etnografice, din legăturile de familie foarte strânse existente şi azi şi din asemănările culturale.

În anul 1828 s-au desprins oficial Topolovăţul Mare de Topolovău Mic ca două entităţi separate. În vorbirea locală, s-a păstrat denumirea simplă Topolovăţ pentru Topolovăţul Mare, în timp ce Topolovăţul Mic este numit Sămăiuda.

Până în 1848 Topolovăţu Mare a fost proprietate a fiscului. S-a dezvoltat ca punct de oprire pe drumul care lega Timişoara de Lugoj, cu precădere după construirea căii ferate.

Între 1873 - 1894, învăţător la şcoala din sat a fost Damaschin Cosma, tatăl marelui om politic bănăţean Aurel Cosma. Deşi născut la Beregsău Mare, acesta şi-a petrecut copilăria aici şi a învăţat la şcoala din sat.

Populaţia

La recensământul din 2002, satul Topolovăţu Mare avea 1.143 locuitori, din care 1.006 români, 45 sârbi, 45 slovaci, 39 maghiari, 3 cehi, 2 germani şi 3 de alte naţionalităţi. De-a lungul timpului, populaţia satului a evoluat după cum urmează:

<lines size=450x150 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1500 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,1443 1890,1358 1900,1461 1910,1455 1920,1302 1930,1287 1941,1323 1956,1236 1966,1373 1977,1446 1992,1190 2002,1143 </lines>

Bibliografie

  • Boldureanu, Ioan Viorel (coord), Topolovăţu Mare: monografie, Editura Marineasa, Timişoara 2010 ISBN 978-973-631-578-7
  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Boldureanu, p.14-15, citează cartea istoricului maghiar Engel Pál, A Temesvari es moldovai Szandsák tőrőkkori telepűlései 1554 - 1579, Szeged 1996