Ficătar
de la Enciclopedia României
| Satul Ficătar |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1320 |
| Populaţie | 454 locuitori |
| Cod poştal | 307333 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Ficătar este un sat în judeţul Timiş, comuna Racoviţa. Are o populaţie de 454 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în centrul judeţului Timiş, în valea râului Timiş, la circa 17 km vest de municipiul Lugoj. Se învecinează la nord cu Chizătău, la est cu Ohaba-Forgaci, la sud cu Sinersig, la sud-vest cu Căpăt şi la vest cu Drăgoieşti.
Istorie
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1320 cu numele Fyghatar. Numele satului apare în mai multe documente medievale, iar în perioada otomană este menţionat de mai multe defteruri otomane, ca dovadă că şi-a continuat existenţa în aceste perioade. Recensământul din 1717 făcut de austrieci după cucerirea Banatului a relevat existenţa a 18 case în aşezarea numită Viketer, arondată districtului Făgetului. Istoricii maghiari vorbesc mai târziu de Ficătar ca despre o aşezare valahă, de ortodocşi. Mai târziu se spune că era mixt, româno-maghiar, dar la recensământul din 1880 maghiari nu erau decât într-o proporţie foarte mică.
În perioada interbelică, satul făcea parte din plasa Buziaş, judeţul Timiş-Torontal.
Biserica
Biserica de astăzi a fost construită în 1890, pe locul vechii biserici de lemn, consemnate de cronica parohiei la 1770. Înainte de aceasta, Ficătarul a împărţit aceeaşi biserică cu satul vecin Drăgoieşti, iar biserica se afla la mijlocul distanţei dintre cele două, pe un loc care şi astăzi se găseşte un stâlp de hotar cu numele "la biserică".
Populaţia
La recensământul din 2002, satul Ficătar avea 454 locuitori, din care 433 români, 14 ucraineni şi 7 de alte naţionalităţi. În trecut a avut o populaţie de două ori mai numeroasă, astăzi aceasta este în continuă scădere.
Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1000 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,982 1890,999 1900,945 1910,951 1920,861 1930,827 1941,790 1956,679 1966,634 1977,593 1992,467 2002,454 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]