Format:Test/Articol

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Articole incluse în prima pagină: Ateneul Român, Mărcile poştale Cap de bour, Afacerea Škoda, Steaua Română, Locotenenţa Domnească din 1866, Statuia geniului Leul, Alexandru cel Bun, Michael Weiss, Fonoteca de Aur, Mihai Eminescu, Ion I.C. Brătianu, Înscenarea de la Tămădău, Bătălia de la Posada, Ferdinand I


<choose> <option>

Ateneul Roman.jpg

Ateneul Român este o construcţie din sectorul 1 al Bucureştiului, situată în apropierea Căii Victoriei şi a pieţei care poartă astăzi numele de Piaţa Revoluţiei. Construit pentru a fi un palat al artelor şi ştiinţelor, clădirea este locul în care sunt organizate, într-o ambianţă fastuoasă, expoziţii, concerte şi conferinţe. Palatul a fost gazda unei pinacoteci, a unei biblioteci şi uneori a proiecţiilor de film. Imaginea clădirii, porticul neogrec, amplasat sub frontonul ionic, şi cupola frumos ornamentată, a fost pentru mult timp emblema Bucureştiului. În prezent, edificiul este un reper arhitectural important în estetica capitalei şi un element turistic notabil.


Foaie de album filatelic1.jpg

Marca poştală a constituit în Moldova o mare revoluţie în sistemul de comunicare organizat, poştal, dar şi o mişcare politică împotriva suzeranităţii otomane, care nu agrea, în Ţările române, niciun fel de autonomie instituţională sau economică. Prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour a fost tipărită la 15 iulie 1858 şi a intrat în circulaţie la 22 iulie 1858 la biroul poştal din Iaşi şi la 8 august 1858 la celelalte birouri poştale moldovene, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă. Emisiunea a fost tipărită în Moldova, la Iaşi la tipografia Atelia Timbrului, în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. Modelul după care au fost create mărcile a fost unul austriac, iar la tipărirea lor au fost folosite matriţe de oţel.

</option> <option>

Afacerea Škoda a fost un scandal politico-financiar care a zguduit viaţa politică din România interbelică. La baza lui a stat un contract pentru dotarea armatei române cu armament, în valoare de 7 miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Škoda din Cehoslovacia. Defavorabil Statului Român, contractul a provocat o criză politică, scoţând la iveală corupţia generalizată din aparatul administrativ al Statului, înzestrarea precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor şi chiar a regelui Carol al II-lea şi a camarilei regale. Cazul a scandalizat opinia publică şi a fost cap de afiş pentru mai mulţi ani de la izbucnirea lui. Dezbătut pe larg în viaţa politică, cazul a scăzut încrederea populaţiei în instituţiile statului democratic.


Acţiune a societăţii emisă în 1926

Steaua Română este o companie petrolieră română, înfiinţată în 1895. Este una dintre cele mai mari şi mai importante societăţi din istoria industriei petroliere din România. Preluată de germani, a dominat industria petrolieră română anterior izbucnirii Primului Război Mondial. Ieşită din război drept „bun inamic”, a fost împărţită între capitalul român, englez şi francez. A jucat un rol major în dezvoltarea sectorului petrolifer, rafinăriile sale fiind printre cele mai performante ale timpului. Bombardată de americani în Al Doilea Război Mondial, s-a refăcut rapid doar pentru a fi naţionalizată în 1948. Compania succesoare a fost reînfiinţată în 1997.

</option> <option>

Membrii Locotenenţei Domneşti şi ai guvernului Ion Ghica

Locotenenţa Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forţate a lui Alexandru Ioan Cuza. Era compusă din Lascăr Catargiu - conservator, reprezentant al Moldovei, gen. Nicolae Golescu - liberal, reprezentant al Ţării Româneşti şi col. Nicolae Haralambie, reprezentant al armatei. În timpul Locotenenţei Domneşti a fiinţat şi un guvern provizoriu, condus de Ion Ghica, acesta deţinând şi portofoliul afacerilor externe. Principalele preocupări ale Locotenenţei Domneşti au fost găsirea unui principe străin pentru tronul României, respingerea mişcării separatiste, care era urmărea anularea Unirii din 1859.


Statuia geniului Leul

Statuia geniului „Leul” este un monument din Bucureşti, sector 5, situat la intersecţia bulevardelor Iuliu Maniu şi Geniului, în apropierea Dealului Cotroceni. Numele statuii a dat numele pieţei din apropierea acesteia, Piaţa Leu, precum şi numele campusului studenţesc din zonă, Campusul Studenţesc Leu. Monumentul, sculptat în 1926 şi inaugurat în 1929, este opera sculptorului Spiridon Georgescu, fiind închinat ostaşilor din arma geniului, căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul a fost ridicat din iniţiativa generalului Constantin Ştefănescu-Amza.

</option> <option>

Alexandru cel Bun.jpg

Alexandru cel Bun a fost domnitor al Moldovei între 29 iunie 1400 - 1 ianuarie 1432. Fiu al lui Roman I, Alexandru cel Bun a avut una dintre cele mai lungi domnii, caracterizată printr-o perioadă de linişte şi prosperitate. Este primul din neamul Bogdăneştilor, care poartă nume de botez de origine grecească, Alexandru. I s-a spus „cel Bun” mult după moarte. A fost un abil politician, adept al politicii blocului românesc, fondator al mai multor funcții de înalt demnitar (dregătorii), a consolidat şi sistematizat structurile bisericeşti şi administrative ale Moldovei.


Michael Weiss.jpg

Michael Weiss a fost jude al Braşovului (1612) şi istoric sas. S-a născut la Mediaş, ca fiu al primarului Johannes Weiss şi al soţiei sale, Gertrude Wolf. A urmat şcoala elementară în aceeaşi localitate, după care a studiat la colegiul iezuit din Cluj. Aici a învăţat limba maghiară şi a progresat atât de mult în cunoaşterea limbii latine încât a început să scrie poezii în această limbă. În scurt timp şi-a început cariera politică, ca secretar al contelui Ferdinand von Hardek, iar mai apoi a trecut în slujba cancelariei maghiare din Praga. Meritele i-au fost remarcate de către împăratul Rudolf al II-lea, care l-a înnobilat în 1589, la vârsta de numai 20 de ani.

</option> <option>

Fonoteca de Aur1.jpg

Fonoteca de Aur reprezintă o colecţie de înregistrări sonore ale Societăţii Române de Radiodifuziune, ce conţin vocile celor mai proeminente personalităţi ale culturii, ştiinţei şi politicii româneşti. Această colecţie s-a constituit în timp, mai întâi prin activitatea istoricului literar G. C Nicolescu, iar mai apoi prin grija redactorilor şi reporterilor postului naţional de radio şi ai studiourilor teritoriale. Majoritatea înregistrărilor au fost făcute la radio; altele provin din Biblioteca Academiei Române, din Muzeul Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale”, din arhivele de peste hotare sau din colecţiile particulare.


Mihai Eminescu.jpg

Mihai Eminescu, poet, prozator şi jurnalist, supranumit "luceafărul României", primul care a făcut din limba română un adevărat obiect de artă. Articolele sale de critică literară, socială şi politică, publicate în „Timpul” şi „Curierul de Iaşi”, au avut un puternic impact în societatea vremii. Boala şi moartea sa prematură au întrerupt ascendenţa unui talent abia ajuns la maturitatea creaţiei sale şi care avea potenţialul de a deveni cu adevărat un poet de talie mondială. În perioada comunistă, imaginea sa a fost intens folosită în scopul propagandei naţionaliste comuniste, Eminescu fiind portetizat exclusiv ca un poet desăvârşit, în timp ce scrierile sale filosofice şi politice au fost marginalizate pentru conţinutul lor critic şi pe alocuri radical.

</option> <option>

Ion I.C. Brătianu.jpg

Ion I. C. Brătianu, om politic, inginer, prim-ministru al României, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române. Dominând cu autoritate viaţa politică din România timp de două decenii, în aceeaşi măsură adulat şi contestat, Ion I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai complexe şi controversate personalităţi politice din istoria României. Viaţa sa aproape s-a confundat cu aceea a Partidului Naţional Liberal, pe care l-a condus şi prin care s-a realizat ca om politic. Reformele adoptate pentru consolidarea statului naţional unitar român, faptul că a fost unul dintre principalii ctitori ai României Mari, ideal secular al poporului român, i-au determinat pe istorici să-l numească cel mai mare om politic şi bărbat de stat din toate timpurile, „o adevărată şcoală politică”.


ScanteiaManiu.JPG

Înscenarea de la Tămădău a reprezentat o conspiraţie a ministerului de interne, controlat de P.C.R., cu scopul de dizolva P.N.Ţ. şi de a-i aresta pe liderii acestuia. Totodată, această diversiune a fost ulterior folosită ca pretext pentru anihilarea întregii opoziţii din ţară. În anii 1944-1947 Partidul Comunist Român a folosit toate metodele posibile pentru acapararea puterii, inclusiv represaliile.În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi ţărănişti este surprins de autorităţile comuniste, pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de Km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane I.A.R.-39, cu scopul de a fugi peste graniţă.

</option> <option>

Batalia de la Posada 3.jpg

Bătălia de la Posada este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei şi Ţara Românească, petrecut în toamna anului 1330. Această bătălie a marcat emanciparea Ţării Româneşti de sub tutela coroanei maghiare. În 1324, Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român a cucerit Turnul Severin, ceea ce a dus la răcirea relaţiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab a refuzat să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a vasalului său.


Regele Ferdinand.jpg

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, numit şi Ferdinand I Întregitorul, rege al României, membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române din 16 martie 1890. În timpul domniei sale s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolidării statului naţional unitar român şi s-au adoptat măsuri fundamentale pentru dezvoltarea ţării noastre: votul universal, reforma agrară, Constituţia din 1923. La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba-Iulia, regele Ferdinand I şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa” sub acelaşi sceptru. Spre sfârşitul vieţii a fost mâhnit că a trebuit să taie „creanga putredă” din arborele dinastiei, pe fiul său cel mare Carol al II-lea. Acesta a renunţat la prerogativele de moştenitor al Coroanei, astfel că succesor la Tronul României a fost desemnat nepotul regelui, Mihai I.


</option> </choose>