Gazeta România Mare

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Gazeta "România Mare" a fost organul de presă al Corpului Voluntarilor Români din Rusia.

A fost înfiinţată la 20 iulie 1917 şi a apărut săptămânal, într-un total de douăzeci şi trei de numere, până la data de 5 decembrie 1917. A fost publicată la Kiev, Rusia, fiind purtătoarea de cuvânt a Corpului I Voluntari Români. Necesitatea apariţiei gazetei a fost dată de faptul că posibilitatea românilor ardeleni şi bucovineni, foşti soldaţi în armata austro-ungară şi aflaţi prizonieri în Rusia, era mai mare decât în Occident, unde ei se aflau în număr mult mai mic.

Ideea înfiinţării unui organ de presă al Corpului I Voluntari Români a apărut încă din toamna anului 1916, când a început mişcarea de organizare a prizonierilor români din Rusia, însă necesitatea unor mijloace băneşti şi tehnice suficiente a împiedicat apariţia ei până în vara anului 1917. Dificultăţile, mai ales financiare, se trăgeau din faptul că prizonierii români ardeleni şi bucovineni erau foarte prost plătiţi, iar guvernul român privea la început cu suspiciune mişcarea lor de voluntariat, neavând încredere în scopurile şi capacităţile ei. Abia în vara anului 1917, când primele batalioane de voluntari ardeleni au sosit la Iaşi, fiind întâmpinate cu entuziasm de populaţia refugiată în Moldova, guvernul român a acordat sprijin prizonierilor români aflaţi în Rusia, pentru înfiinţarea unui ziar propriu. Astfel, Ministerul de Interne român a trimis la Kiev un grup de ardeleni şi bucovineni cunoscuţi cu activitate în domeniul publicistic. Între aceştia s-au aflat publiciştii Sever Bocu, Gheorghe Pop, Iosif Şchiopu, Filaret Doboş şi tipografii Vasile Macrea, Ion Târnoveanu şi Nicolae Stoica. Ei au început la 20 iulie editarea ziarului intitulat "România Mare", de fapt o reeditare a ziarului omonim apărut în perioada neutralităţii (1914-15 august 1916) la Bucureşti, sub redacţia publiciştilor ardeleni Voicu Niţescu, Ion Soricu, Gheorghe Giuglea, A. Dobrescu şi A. Banciu. Redactor-şef a fost ales Sever Bocu.

Apariţia gazetei era săptămânală, într-un tiraj care satisfăcea nevoile Corpului I Voluntari Români. Cel mai mare tiraj s-a înregistrat la primul număr, cinci mii de exemplare. Acesta a scăzut ulterior la puţin peste jumătate, menţinându-se până în septembrie 1917 la cca trei mii de exemplare. Cel mai scăzut tiraj s-a înregistrat pentru ultimul număr, din 5 decembrie 1917, doar 500 exemplare. Totuşi, din memorialistica foştilor voluntari reiese că tirajul a fost suficient, în general zece exemplare fiind distribuite pentru o sută de voluntari, iar textele erau lecturate cu voce tare şi explicate de către ofiţeri şi subofiţeri, care de asemenea aveau sarcina de a păstra numerele primite într-o minibibliotecă a Corpului de Voluntari.

Distribuţia gazetei "România Mare" s-a făcut gratuit în lagărele de prizonieri unde se aflau ca prizonieri foşti ofiţeri austro-ungari de origine română. Difuzarea mai largă a gazetei a revenit celor şapte comisii de recrutare a voluntarilor, înfiinţate în iunie 1917 cu scopul de a ridica sub arme prizonierii de origine română aflaţi pe tot cuprinsul imens al Imperiului ţarist. De asemenea, ziarul mai era expediat unor personalităţi române sau străine care îşi desfăşurau activitatea în Rusia, precum şi la Iaşi (cca o sută de exemplare) unde se afla guvernul român, comandanţii armatei române, diferite personalităţi culturale şi din lumea ştiinţei, precum şi liderii refugiaţilor ardeleni şi bucovineni.

Cea mai prolifică perioadă a gazetei a fost aproximativ pe durata bătăliei de la Mărăşeşti din vara anului 1917, după care activitatea sa a scăzut brusc, mai ales în toamna anului 1917, după izbucnirea revoluţiei bolşevice în Rusia.

Încă din primul număr, gazeta a pus accentul pe propaganda pentru înrolarea în rândurile Corpului I Voluntari Români, subliniind că românii din provinciile aflate sub dominaţie străină s-au oferit voluntari încă de la începutul războiului, nu numai din anul 1916. Au fost abordate în revistă diverse alte subiecte, precum şi ştiri, dar toate legate într-un fel sau altul de activitatea de voluntar, combatant de partea României. Alte informaţii priveau activitatea altor corpuri de voluntari, cum ar fi de exemplu cel al cehilor.

După încetarea apariţiei sale, activitatea gazetei "România Mare" a fost continuată de alte publicaţii ale voluntarilor ardeleni şi bucovineni, cum ar fi "Gazeta Transilvaniei şi Bucovinei" (apărută la Celiabinsk-Irkutsk între 1918-1919), "Neamul Românesc" (apărut la Irkutsk între 1919-1920), "Vestitorul" (apărut la Irkustk în 1919) şi "Ţara Noastră" (apărută la Vladivostok între 1920-1921).

Bibliografie

  • Şerban, Ioan I. - Gazeta România Mare, organ de presă al Corpului Voluntarilor Români din Rusia (iulie-decembrie 1917) în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, nr. 8, 2004, p. 175-182