Nicolae Jiga

Nicolae Jiga
Născut		4 octombrie 1790, Sânnicolau Român, Bihor
Decedat		5 noiembrie 1870, Budapesta
Ocupaţie		comerciant, filantrop
Căsătorit cu		Ana Cosperda
Copii		Ioan, Ana, Maria, Nicolae

Nicolae Jiga (sau Zsiga, născut Judeu, n. 4 octombrie 1790 sau 1792, Sânnicolau Român, judeţul Bihor - d. 5 noiembrie 1870, Budapesta, Ungaria), comerciant român din Oradea, filantrop.

Biografie

Născut în Sânnicolaul Român, judeţul Bihor, din părinţi plugari, avea numele de familie Judeu. A făcut şcoala primară în localitatea natală şi la Oradea, unde a urmat doar două clase gimnaziale, apoi a părăsit şcoala şi a intrat ca ucenic într-o prăvălie. Numele i-a fost schimbat în Jiga de către patronul său, pe când era ucenic. Mai târziu devine calfă şi apoi îşi deschide o prăvălie. În 12 noiembrie 1817 se căsătoreşte cu văduva Ana Cosperda, originară dintr-o familie de macedoneni. Soţia sa primeşte ca zestre o prăvălie, pe care Nicolae Jiga o va gestiona şi care îi va permite să îşi dezvolte tot mai mult afacerile şi să facă avere.

Din căsătoria lui Nicolae cu Ana vor rezulta patru copii: Ioan (născut în 1818, decedat în copilărie), Ana, Maria (născută la 25 ianuarie 1824) şi Nicolae (născut la 16 noiembrie 1820).

În 1839 este numit inspector peste şcolile din Bihor, funcţie pe care o va deţine până în 1870. În această calitate, Jiga intră în contact cu realitatea dură a şcolilor româneşti, cu mizeria în care trăiesc elevii şi începe să acorde ajutoare, la început câte puţin, sub formă de mâncare şi haine, apoi cu sume tot mai mari destinate bisericii, şcolilor, culturii.

Pe plan bisericesc, era un participant nelipsit la problemele comunităţii şi s-a luptat mult pentru ca biserica românească să iasă de sub tutela sârbească a Carloviţului. În acest sens, a fost desemnat să facă parte din delegaţia lui Emanoil Gojdu la guvern, pentru a cere recunoaştere aspiraţiilor naţionale ale românilor ortodocşi. A construit pe banii săi turnul bisericii din satul natal, a cumpărat locul pe care se va ridica biserica ortodoxă română din Tinca, judeţul Bihor, şi a contribuit financiar la ridicarea acesteia. A sprijinit cu bani renovarea bisericii ortodoxe din Sârbi, judeţul Bihor.

La 1848 a fost delegat la adunarea naţională din Timişoara pentru ziua de 25 iunie, dar care nu s-a mai ţinut. După revoluţie, N. Jiga renunţă a se mai implica în politică şi se dedică activităţii şcolare, bisericeşti şi filantropice. Numai în perioada 1854-1864 a ajutat anual câte 20 de tineri studenţi români ortodocşi cu câte 50 de florini anual. A contribuit cu bani la repararea de biserici, a donat terenuri şi imobile către biserici şi şcoli, a înfiinţat un fond pentru ajutorarea românilor care nu aveau suficienţi bani pentru a-şi deschide o prăvălie, a susţinut tipărirea unor cărţi şi multe altele.

Cea mai importantă realizarea a lui Nicolae Jiga fost înfiinţarea fundaţiei „Zsigiană” cu un capital de 40.000 florini, cu scopul de a asigura burse pentru studenţii români. În 1869 a mai înfiinţat o fundaţie, cu capital de 6.000 florini, dedicată susţinerii elevilor români de la liceul din Beiuş.

În anul 1865, împăratul austriac Francisc Iosif I, l-a distins pe Nicole Jiga cu ordinul „Crucea de Aur” pentru merite deosebite, ca mare comerciant şi filantrop român.

Moştenirea

Liceul teoretic din Tinca, judeţul Bihor, poartă numele de "Nicolae Jiga".

O stradă din centrul municipiului Oradea, judeţul Bihor, a fost denumită după numele lui Nicolae Jiga.

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929
• Liceul Teoretic Nicolae Jiga din Tinca, judeţul Bihor, Biografie Nicolae Jiga
• Neş, Teodor - Oameni din Bihor (1848-1918), Tipografia diecezană, Oradea 1937
• Vulcan, Iosif - Nicolau Zsiga, articol în revista "Flacăra", nr. 1, Pesta, 5/17 iunie 1865

Bibliografie recomandată

• Roşu, Titus Livius, Un deschizător de drumuri în lupta pentru emanciparea românilor bihoreni : mecenatele Nicolae Jiga : 1790-1870, Editura Cogito, Oradea, 2000 ISBN 978-973-8032-41-5