Visag

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Visag

Comuna Victor Vlad Delamarina
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Colaj Visag Timis.jpg
Atestare 1369
Populaţie 448 locuitori

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Visag este un sat în judeţul Timiş. Aparţine de comuna Victor Vlad Delamarina şi are o populaţie de 448 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în sud-estul judeţului Timiş, la limita cu judeţul Caraş-Severin, la circa 16 km sud sud-vest de municipiul Lugoj. Este relativ izolat de restul judeţului, în zona colinară Dealurile Sacoşului. Se învecinează la nord cu Petroasa Mare, la sud-est cu Remetea-Pogănici (judeţul Caraş-Severin), la sud cu Valea Mare şi Duleu (judeţul Caraş-Severin) şi la nord-vest cu Sacoşu Mare.

Istorie

Pe teritoriul satului a fost descoperită o unealtă de piatră cioplită din paleoliticul superior (circa 30.000 î.Hr), posibil cea mai veche urmă de locuire în judeţul Timiş.

Prima menţiune documentară despre satul Visag, datează din anul 1369. Este vorba despre o descriere a hotarelor comunei, în care se vorbeşte despre rivulus Vizak. După această atestare, trece o perioadă lungă de timp fără să mai fie amintit. Firul istoric se reia în perioada otomană, pentru că este amintit din nou în 1578, într-o comunicare a sultanului Murad către voevodul Chritoph Bathory, căruia îi reclamă un omor şi un jaf comis de un locuitor al Visagului. De-a lungul stăpânirii otomane a Banatului, satul a continuat să fie locuit. În 1650 era proprietate erarială.

Conscripţia generală a Banatului, realizată de habsburgi în 1717 - anul cuceririi Banatului de sub turci - arată că Visagul era locuit, avea 54 de case şi aparţinea districtului Caransebeş. Biserica ortodoxă, din lemn, a fost construită în 1749, în timpul episcopului Isaia,[1] cu hramul Naşterea Maici Domnului. Biserica a rezistat multă vreme, fiind renovată în repetate rânduri de-a lungul timpului. Cu toate acestea, starea ei s-a înrăutăţit şi în final a fost dărâmată în 1930 pentru a face loc bisericii noi, construită la rândul ei între 1930-1931.

În 1810 Visagul a fost donat lui Vasile Milankovitz, zis Patyanszky. Numit nobil, el a lăsat moştenire proprietatea urmaşilor săi. Visagul a aparţinut peste o sută de ani acestei familii nobiliare.

Ca în multe alte localităţi din Banat, s-a încercat şi aici colonizarea cu populaţii germane şi maghiare. Colonizarea însă a avut efecte minore iar populaţia a rămas preponderent românească.

Demografie

Evoluţia populaţiei

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2100 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, alte etnii

1880,1467,1404,63 1890,1723,1634,89 1910,2084,1929,155 1930,1822,1753,69 1941,1742,1667,75 1966,1253,1244,9 1977,837,788,49 1992,507,476,31 2002,448,411,37 </lines>

Caracterul românesc al satului nu s-a schimbat de-a lungul timpului, indiferent de perioada istorică. Au existat încercări de colonizare cu germani şi maghiari, însă efectul lor a fost minim. Populaţia a evoluat în ton cu schimbările politico-sociale care au avut loc. Numărul maxim de locuitori s-a înregistrat la recensământul din 1910, când a depăşit cifra de 2.000 locuitori. După acest moment, populaţia a scăzut continuu, până în prezent. Astfel, la recensământul din 2002 s-au înregistrat 448 locuitori, adică mai puţin de un sfert faţă de numărul de locuitori de acum 100 de ani.[2] Scăderea cea mai accentuată a avut loc după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Note

  1. Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3, p.89-90
  2. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935

Legături externe