Caransebeş
de la Enciclopedia României
| Municipiul Caransebeş |
 |
 | |
| Localităţi componente |
|---|
| Jupa |
 | |
|---|---|
| Atestare | 1290 |
| Populaţie | 28.301 locuitori |
| Pagină web | http://www.caransebes.ro/ |
|
Index municipii în judeţul Caraş-Severin |
|---|
Caransebeş |
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Caransebeş este un municipiu în judeţul Caraş-Severin, cel de-al doilea după municipiul de reşedinţă Reşiţa. Cu 28.301 locuitori (2002) se încadrează în categoria oraşelor de mici dimensiuni. În trecut a fost centrul administrativ al Graniţei militare bănăţene, un teritoriu cu statut special în cadrul Banatului Habsburgic, apoi a fost reşedinţa judeţului Severin.
Cuprins |
Localizare
Situat pe valea Timişului, într-o depresiune cuprinsă între munţii Poiana Ruscă, masivul Godeanu şi munţii Semenicului, la ieşirea din munţi şi la confluenţa cu râul Sebeş. Este poarta de intrare dinspre sud înspre întinsul şes bănăţean.
Istorie
Caransebeşul este atestat documentar începând cu anul 1290, însă vechimea sa este mai mare, după cum o dovedesc descoperirile arheologice din epoci diferite, de la cele neolitice până la cele romane şi bizantine. Romanii au construit aici puternica aşezare de la Tibiscum.
În Evul Mediu a fost o aşezarea românească de graniţă, un târg a cărei locuitori s-au bucurat de privilegii. În anii 1343-1347 sunt menţionate în documente localităţile Sebeş şi Caran, separate. Abia din 1484, după unirea celor două aşezări, este atestată forma întregită, Caransebeş. La 30 ianuarie 1498 i-au fost acordate privilegii extinse, aceleaşi cu cele avute de oraşul Buda. Începând cu anul 1556 deţine statutul de oraş şi prin urmare se transformă într-un mic centru comercial şi cultural, situat la intersecţia a două rute comerciale intens circulate.
Călătorul străin Giovan Andrea Gromo, trecând prin Caransebeş la 1564-1565, în drumul său spre Transilvania, scria despre acesta că este capitala "Valahiei de dincoace de Carpaţi" şi "târgul românilor, capitala acestui ţinut". Tot acest călător descrie oraşul ca fiind bine populat, cu suburbii mari, cu case de lemn mari şi arătoase, cu o cetate cu ziduri groase dar fără flancuri şi fără şanţuri.
Dar în 1658 Caransebeşul este ocupat de turci şi îşi pierde însemnătatea pe care o avea înainte. Încă la 1660, călătorul turc Evlia Celebi scria despre cetatea Caransebeşului că „e o cetate frumoasă de o construcţie trainică aşezată pe malul Timişului, Circumferinţa ei este de vreo 400 de paşi. Are două porţi, şanţul ei nu este adânc. În cetate sunt 300 de case ale negustorilor. În mijlocul acestui zid de apărare se află o puternică cetate interioară în cinci colţuri, solid construită şi greu de pătruns. Această cetate interioară are o singură poartă mică în partea dinspre nord. Dar în oraşul din afară are bazar şi un târg frumos”.
După decadenţa din perioada otomană va urma o perioadă de creştere lentă în cadrul Banatului imperial. La 1717, după nenumărate războaie turco-austriece, Caransebeşul avea 400 de case. După acest moment începe o nouă etapă de dezvoltare a oraşului. Imperiul habsburgic înfiinţează comunităţile grănicereşti, cu rol de apărare a graniţei Imperiului cu turcii, iar centrul administrativ s-a stabilit la Caransebeş. În aceeaşi perioadă, pe plan cultural devine un focar de cultură românească, rol pe care-l va juca până la unirea Banatului cu România.
Demografie
La recensământul din 2002, populaţia municipiului, incluzând satul aparţinător Jupa, însuma 28.301 locuitori, dintre care 26.074 români, 608 ucraineni, 569 ţigani, 530 germani, 336 maghiari, 103 cehi şi alţii. De-a lungul timpului, populaţia Caransebeşului a evoluat după cum urmează:
Bibliografie
- Bona, Petru, Caransebeş (contribuţii istorice), Caransebeş, 1989
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Vlăsceanu, Gheorghe - Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0
