Calea ferată Timişoara-Stamora Moraviţa

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Calea ferată Timişoara-Stamora Moraviţa este o magistrală internaţională de cale ferată (magistrala CFR 922) care leagă România de Serbia. Pentru traficul local, ea leagă municipiul Timişoara de localităţile din sudul judeţului. Are o lungime totală de 56 km de cale ferată simplă, neelectrificată.

Istorie

Construită de societatea StEG, a fost dată în folosinţă la data de 20 iulie 1858 şi este una dintre cele mai vechi căi ferate de pe teritoriul României. Iniţial ea mergea până la Baziaş şi făcea legătura directă dintre capitala Banatului şi acest port dunărean, asigurând astfel transportul de mărfuri şi persoane cu reţeaua de transport fluvială şi mai departe maritimă. După căderea Imperiului Austro-Ungar, calea ferată s-a împărţit între cele două noi state naţionale, România şi Serbia.

Traseu

Calea ferată începe din gara Timişoara Nord şi se termină la graniţa cu Serbia, de unde continuă partea sârbă a liniei originale. Are următorul traseu: Timişoara Sud (km6), Timişoara C.E.T (km.9), halta Timişeni (Şag, km 13), halta Pădureni (km 19), staţia Jebel (km 24), staţia Voiteni (Voiteg, km 33), halta Deta (km 42), halta Denta (km 47), staţia Stamora-Moraviţa (Moraviţa, km 56, punct de trecere a frontierei).

Operare

Conform ediţiei 2009/2010 a Mersului Trenurilor, traseul de la Timişoara la Stamora - Moraviţa este străbătut zilnic de 4 perechi de trenuri personale care parcurg distanţa de 56 km în circa o oră şi jumătate. Pe acest traseu circulă o dată pe zi trenul internaţional Bucureşti - Belgrad.

Bibliografie