Nicolae Dragomir

Nicolae Dragomir
Născut		8 septembrie 1898, Craiova
Decedat		17 iulie 1981, Bucureşti
Ocupaţie		militar, general

Nicolae Dragomir (n. 8 septembrie 1898, Craiova - d. 17 iulie 1981, Bucureşti), general de brigadă, profesor universitar, ministru.

Studiile

A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie (1915-1916), Şcoala de aplicaţie pentru artilerie (1921-1922), Şcoala Superioară de Război (1923, 1924-anul II la Torino) şi Universitatea din Torino (1924-1925), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice şi economice.

Cariera militară

Grade militare:

• sublocotenent-1916
• locotenent-1917
• căpitan-1923
• maior-1934
• locotenent-colonel-1938
• colonel-1942
• general de brigadă-1944

Funcţii militare:

• comandant pluton în Regimantul 11 Artilerie (1916-1919)
• profesor la Şcoala Superioară de Război (1928-1935, 1937-1939)
• funcţii la Regimentul 1 Artilerie grăniceri (1935-1937)
• şef serviciu mobilizare-organizare naţională a teritoriului din Marele Stat Major (1940)
• la dispoziţia Cabinetului militar al Conducătorului statului (1941-1942)
• subşef de stat major al Armatei a 4-a (1942-1943)
• comandant al Regimentului 8 Artilerie Grea (1944)
• subşef şi şef de stat major al Armatei a 4-a (1944-1945)

Alte funcţii:

• ministru al Coordonării şi Statului Major Economic (1940-1941)

Ca profesor universitar a predat în Bucureşti la catedra de economie a Facultăţii de Drept, la Academia Comercială şi la Şcoala de Război.

Participarea la Primul Război Mondial

În timpul Primului Război Mondial a participat cu Regimentul 11 Artilerie la luptele de la Mărăşeşti (1917).

Participarea la al Doilea Război Mondial

În cel de-Al Doilea Război Mondial a participat la luptele din Stepa Kalmucă, de la Iaşi-Chişinău, din podişul Transilvaniei, Ungaria şi Cehoslovacia.

Decoraţii şi medalii:

• ”Coroana României”, clasa a V-a, cu spade, în gradul de cavaler şi panglică de “Virtutea Militară”
• ”Steaua României”, clasa a IV-a
• “Mihai Viteazul”, clasa a III-a

La 2 martie 1945, împreună cu comandantul Armatei a 4-a, generalul Avramescu, a fost arestat de sovietici şi dus în U.R.S.S., unde a fost condamnat la 8 ani muncă silnică, lucrând la un sovhoz din regiunea Kustanai ca felcer veterinar. A fost repatriat în anul 1956.

La 4 octombrie 1946 a fost judecat în lipsă şi condamnat la 10 ani închisoare, pentru vina de a fi făcut parte din guvern în perioada 1940-1941. A fost arestat la 11 ianuarie 1957 şi întemniţat la Jilava. A trecut prin penitenciarele Jilava, Gherla, Râmnicu Sărat, Văcăreşti şi Jilava de unde a fost eliberat la 27 iulie 1964.

A decedat la 17 iulie 1981, la Bucureşti.

Bibliografie

• Duţu, Al., dr., Dobre, F., Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 106-118;
• Duţu, A., col. dr., Dobre, F., Loghin, L., col. (r.) dr., Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 204;
• Georgescu, H., Dicţionar enciclopedic militar (C-D), Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1997, p. 266-267;
• Loghin, L., col. (r.) dr., Lupăşteanu, A., col. (r), Ucrain, C., col. dr., Bărbaţi ai datoriei – 23 august 1944-12 mai 1945. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1985, p. 119-120;