Regimentul de voluntari Horea

Regimentul de voluntari ardeleni "Horea" (denumit ulterior Regimentul "Beiuş") a fost o unitate militară a Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.

Regimentul a fost organizat în prima parte a anului 1919, fiind format exclusiv din voluntari români. Batalionul I a fost organizat din voluntari provenind din zona Brad, batalionul II din voluntari din Baia de Criş, batalionul III din voluntari din zona Câmpeni şi Abrud, iar batalionul IV din voluntari din zona Hălmagiu.

La 2 martie Regimentul de voluntari Horea a fost adunat la biserica ortodoxă din Ţebea, pentru depunerea jurământului. Drapelul regimentului a fost sfinţit în cadrul unei slujbe religioase ţinute de 12 preoţi. Acesta a fost înfipt pe mormântul lui Avram Iancu. Dr. Ioan Suciu, organizatorul regimentului, a ţinut o cuvântare, după care colonelul Gheorghe Rasoviceanu, comandantul Regimentului 9 Vânători, a vorbit astfel:

„Ostaşi, grăiesc vouă astăzi sub goronul lui Horia martirul, în faţa mormântului lui Avram Iancu, al munţilor fost rege. Grăiesc vouă astăzi în marele ceas, în supremul ceas al mântuirii Neamului nostru. Şi zic vouă: cutremure-se toate mădularile voastre în faţa memoriei tuturor acelora cari în lungul veacurilor au înălbit cu oasele lor moşia neamului în lung şi în lat să ajungem unde suntem şi ce suntem. Fiţi mândri că soartea tot pe voi, Moţilor, v-a hotărât să fiţi primii din tot Ardealul, cari să faceţi legământul de credinţă şi de jertfă pentru scumpa noastră Patrie şi scumpul nostru Tron, şi chiar aci, unde a pâlpâit pentru prima oară flacăra mântuirii noastre. Şi tot astăzi vă ordon în mod hotărât şi definitiv. Gândul vostru să încremenească la înaltul vostru stăpân, să vă închinaţi Lui, să vă jertfiţi pentru El, aşa cum s-au închinat, cum s-au jertfit atâtea sute din acest regiment. Şi când vă veţi da ultima respiraţie pe câmpul de luptă, ultimul vostru strigăt să fie: Trăiască M. S. Ferdinand, Regele tuturor Românilor! Aşa, cum au strigat aceia ale căror morminte sunt încă în carne, ca o misterioasă plămadă în pământul Patriei noastre.”

({{{2}}})

Uniformele voluntarilor din regiment erau eterogene, fiecare soldat prezentându-se la mobilizare cu uniforma austro-ungară cu care plecase din armata chezaro-crăiască. Pentru a nu fi confundaţi cu inamicul, voluntarii purtau la chipiu o banderolă de culoare albă pe care era inscripţionat numele "Horea".

La data de 16 aprilie 1919, la ora 5.30 dimineaţa, a început ofensiva trupelor române, deschisă printr-un puternic tir de artilerie. Regimentul de voluntari Horea a plecat la atac pe direcţia Dealul Mare-Vaşcău-Beiuş, participând activ la lupte, în care a pierdut mai multe zeci de voluntari ucişi sau răniţi. După lupte grele date pe Dealul Mare, unde a suferit cele mai mari pierderi în oameni, Regimentul Horea a continuat ofensiva pe direcţia Oradea, eliberând localităţile Criştior, Cărpinet, Lunca, Ştei, Sudrigiu, Drăgăneşti şi Negru. La 19 aprilie 1919, la ora 14, Regimentul de voluntari Horea a eliberat oraşul Beiuş. Pentru această faptă de arme, numele i-a fost schimbat din Regimentul "Horea" în Regimentul "Beiuş".

Bibliografie

• Traian, Mager - Ţinutul Hălmagiului, volumul IV