Parcul Natural Apuseni

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Parcul Natural Apuseni
Categoria a V-a IUCN (parc natural)
Garda de Sus.jpg
Apusenii la Gârda de Sus
Informaţii generale
Poziţie Nord-vestul României
Actual Cluj county CoA.png Judeţul Cluj

Actual Alba county CoA.png Judeţul Alba

Actual Bihor county CoA.png Judeţul Bihor

Oraş apropiat Nucet
Coordonate 47° 34‘ 54“ N 24° 57‘ 18” N
Suprafaţă 75.784 ha
Înfiinţare 1990, declarat în 2000
Administrator Ministerul Mediului şi Pădurilor
Website www.parcapuseni.ro

Parcul Natural Apuseni este o arie protejată de interes național ce corspunde categoriei a V-a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru) situată în România, pe teritoriile administrative ale judeţelor Alba, Cluj și Bihor[1].

Parcul național se află în vestul țării, în partea central-estică a Munţilor Apuseni, înconjurat de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munţii Bihorului la sud, Munţii Gilău la est și Munţii Codru-Moma la sud-vest[2].

Istoric

În anul 1928 are loc la Cluj-Napoca primul Congres al Naturaliștilor din România, unde, la inițiativa marelui explorator și biolog român Emil Racoviţă, a fost adoptată o propunere în scopul elaborării unei legi cu privire la protecția naturii, astfel, în 1935 ia ființă primul parc național din România (Parcul Naţional Retezat), urmând ca la începutul anului 1990, numărul acestora să crească la 13[3].

Parcul Natural Apuseni cu o suprafață de 75.784 hectare[4], a fost înființat prin Ordinul MAPPM din 27 ianuarie 1990 (privind constituirea parcurilor naturale sub gospodărirea directă a ocoalelor și inspectoratelor silvice)[5] și declarat arie protejat prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone proteajate)[6], urmând ca în anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 să se restabilească limitele și suprafața acestuia.

În data de 8 octombrie 2009, în cadrul Galei Premiilor EDEN[7] de la Bruxelles, Parcul Natural Apuseni a fost premiat ca destinație turistică de excelență și promovat pe site-ul oficial European Destinations of Excellence (EDEN)[8], unde are o pagină proprie ce include și un film de prezentare oferit gratuit din partea Comisiei Europene[9].

Geologie și geomorfologie

Din punct de vedere geologic, parcul natural este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline în Masivul Biharia și Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice[10] în Munții Gilăului și Bihorului[11].

Pietrele Albe, Munţii Vlădeasa

Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu o mare diversitate reliefală, vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei), cheiuri, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul cu Vacă), peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu, Peştera Mare de pe Valea Firei, Peștera Smeilor de la Onceasa, Peştera din Piatra Ponorului); cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști; cu floră și faună specifică Occidentalilor[12].

În interiorul parcului sunt incluse mai multe rezervații naturale de importanță geologică, floristică, faunistică, speologică sau peisagistică, printre careintre care: Avenul din Hoanca Urzicarului, Izbucul de la Cotețul Dobreștilor, Izbucul Mătișești, Izbucul Tăuzului, Peștera Coiba Mare, Peștera Ghețarul de la Vârtop și Peştera Scărişoara (pe teritoriul județului Alba)[13]; Avenul Borțigului, Cetățile Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișul Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peştera lui Micula, Peștera Ciur Izbuc, Peștera Smeilor de la Onceasa, Săritoarea Bohodeiului, Sistemul Carstic Peștera Cerbului - Avenul cu Vacă, Vârful Biserica Moțului, Vârful Cârligați (versantul sudic), în judeţul Bihor[14] și Molhașul Mare de la Izbuc, Peştera Mare de pe Valea Firei şi Peştera din Piatra Ponorului, arii naturale aflate pe teritoriul administrativ al județului Cluj[15].

Hidrografie

Apele de suprafață ale parcului natural aparțin bazinelor hidrografice ale râurilor: Arieșul Mare (şi afluenţii: Gârdișoara, Trâncești, Valea Ponorașului), Someșul Mic (cu subbazinul Someșului Cald și afluenții acestuia: Valea Seacă, Alunul Mic, Ponor, Valea Firii, Barna, Valea Izbucului, Călineasa), Crișul Negru (cu afluenții: Crișul Pietros format din pâraiele văilor Galbena, Aleu, Valea Mare, Căuși şi Crișul Băiței cu pâraiele: Hoanca Moțului și Valea Sighiștelului[16].

În suprafața parcului, în partea nordică a munților Apuseni se află Lacul Beliș-Fântânele, lac artificial de acumulare din Munții Gilău, amenajat între anii 1970-1974.

Climă

Clima este una continental-moderată, în general umedă și rece în zonele înalte, cu interferențe de aer cald tropical în zonele mai joase; cu precipitații importante între 600 mm. (în valea Arieșului Mare) până la 1300-1400 mm. (în Munții Bihorului) și vânturi dominante din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Masivul Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiuşului[17].

Biodiversitate

Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Occidentali[18].

Floră

Vegetația este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie.

Păduri de conifere cu arboret de brad (Abies alba), moli (Picea abies), zadă (Larix), pin (Pinus), tisă (Taxus bacata), larice (Larix decidua), zâmbru] (Pinus cembra);

Pădure în amestec

Pădure de foioase: fag (Fagus sylvatica), stejar (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus), tei (Tilia), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra), castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), cireș sălbatic (Cerasus avium), nuc (Juglans regia L.), scoruș de munte (Sorbus aucuparia), plop tremurător (Populus tremula);

Arbust cu specii de: jneapăn (Pinus mugo), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), mur (Rubus fruticosus L.), zmeur (Robus idaeus), afin (Vaccinum myrtillus L.), liliac sălbatic (Syringa vulgaris);

La nivelul ierburilor vegetează elemente floristice (dintre care unele foarte rare şi protejate prin lege) cu specii de: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), clopoțel de munte (Campanula alpina), moșișoară (Liparis loeselii), darie (Pedicularis comosa), albăstriță (Centaurea kotschyana), roua cerului (Drosera rotundifolia - specie insectofagă), buruiana vântului (Seseli rigidum), gențiană (din specia Gentiana clusii), angelică (Angelica archangelica), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), gălbinele (Lysimachia punctata), mlăștiniță (Epipactis palustris), năpraznică (Geranium robertianum), rușuliță (Hieradum aurantiacum), colțișor (Dentaria bulbifera), talpa ursului (Heracleum palmatum), piciorul cocoșului (Ranunculus repens), măzăriche (Anthyllis montana), păștiță (Anemone nemorosa), oiță (Anemone narcissiflora)[19].

Faună

Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere , păsări, pești, reptile, și amfibieni[20] (unele aflate pe lista roșie a IUCN[21]).

Capră neagră (Rupicapra rupicapra)

Mamifere: cerb (Cervus elaphus L.), capră neagră (Rupicapra rupicapra), căprioară (Capreolus capreolus), urs brun (Ursus arctos), lup cenuşiu (Canis lupus), mistreţ (Sus scrofa), vulpe roşcată (Vulpes vulpes crucigera), râs (Lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris), jder (Martes martes), vidră (Lutra lutra), veveriță (Sciurus vulgaris), dihor (Mustela putorius), nevăstuică (Mustelea erminea), arici (Erinaceus europaeus), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus), chițcan de apă (Neomys fodiens), pârș (Glis glis), liliac cârn (Barbastella barbastellus), liliac de apă (Myotis daubentonii)[22], liliacul cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliac urecheat (Plecotus auritus)[23]; Păsări cu specii de: cocoş de munte (Tetrao urogallus), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), găinuşă de alun (Tetrastes bonasia), ieruncă (Tetrastes bonasia), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), uliu (Accipiter nisus, pițigoi moțat (Parus cristatus), aușel (Regulus regulus), mierlă (Turdus merula), mierlă de apă (Cinclus cinclus), ciocănitoare neagră (Dryocopus martinus), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), pițigoi de brădet (Parus atus), vânturel (Falco vespertinus), codobatură (Motacilla alba), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), sturz de vâsc (Turdus viscivorus) sau sticlete (Carduelis carduelis))[24].

Pești: păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), păstrăv curcubeu (Salmo gairderi irideus), păstrăv brun (Truite fario), babușcă (Rutilus rutilus), zvârlugă (Cobitis taenia), scobar (Chondrostoma nasus), lipan (Thymallus thymallus), clean (Squalius cephalus), craiete (Phoxinus phoxinus), mreană (Barbus barbus);

Reptile și amfibieni: șopârla de zid (Podarcis muralis), șopârlă vivipară (din specia Zootoca vivipara), vipera (Vipera berus), năpârcă (Anguis fragilis), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpe de alun (Coronella austriaca), salamandră (Salamandra salamandra)[25].

Căi de acces

Atracţii turistice

În suprafața administrativă a parcului natural și în vecinătatea acestuia se află mai multe obiective de interes turistic, printre care: lăcașuri de cult declarate monumente istorice, muzee, rezervații şi monumente naturale, precum și formațiuni geologice cu rol peisagistic[26].

Monumente istorice

  • Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” din satul Arieșeni, lăcaș de cult ridicat în anul 1791. Pictura bisericii este realizată în 1829 de către zugravul Mihai de la Abrud;
Biserica de lemn din satul Brădet, în fundal Munţii Apuseni
  • Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” din satul Saca, comuna Budureasa, judeţul Bihor), construită în secolul al XVIII-lea;
  • Biserica de lemn din satul Brădet (comuna Bunteşti, Bihor) construită în anul 1733;
  • Biserica de lemn „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Gârda de Sus (comuna Gârda de Sus, judeţul Alba), construcție 1792;
  • Biserica de lemn din satul Dumbrăvani (comuna Bunteşti, Bihor), construcție secolul al XVIII-lea;
  • Biserica de lemn din Stâncești (comuna Buntești, Bihor) construită în anul 1752;
  • Biserica romano-catolică „Sfânta Treime” din orașul Beiuş, lăcaș de cult construit în anul 1752[27];
  • Cetatea Trascăului (comuna Comuna Rimetea) cunoscută și sub denumirea de Cetatea Colțești, construcție datată în secolul al XIII-lea.

Arii naturale

  • Rezervația naturală Ferice Plai și Hoancă (1,10 ha), arie protejată aflată pe teritoriul administrativ al comunei Buntești;
Rezervaţia naturală Pietrele Galbenei
  • Pietrele Galbenei, arie naturală de interes geologic şi peisagistic
  • Pietrele Albe aflate în versantul stâng al Văii Stanciului, în Munții Vlădeasa, formațiune geologică de abrupturi stâncoase constituite din calcare albe, importantă zonă de interes turistic și peisagistic în apropierea satului Răchiţele din judeţul Cluj[28];
  • Peştera Mare de pe Valea Firei, comuna Mărgău, Cluj
  • Peştera din Piatra Ponorului
  • Molhașurile din Valea Izbucelor (80 ha), rezervație naturală de tip botanic, aflată în zona de obârșie a văii Bătrâna, pe teritoriul comunei Pietroasa;
  • Vârful Buteasa aflat în partea estică a satului Budureasa (2 ha), rezervație naturală unde vegetează o specie floristică rară, cunoscută sub denumirea populară de bulbuc de munte (Trollius europaeus);
  • Vârful Cârligați (10 ha), arie naturală de interes floristic și peisagistic aflată pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa, în Munții Bihorului;
  • Platoul Padiș, zonă turistică montană aflată în partea nordică a Munților Bihorului, pe teritoriul comunei Pietroasa.

Muzee

  • Muzeul municipal din Beiuş cu o secție de etnografie și una de istorie. Muzeul este amenajat în casa Dr. Ioan Ciordaș, clădire monument istoric (construcție secolul al XIX-lea).

Bibliografie

  • M. Bleahu, Munții Apuseni: Bihor-Vlădeasa, Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, București, 1967
  • V. Ivanovici, M. Borcoș, M. Bleahu, Geologia Munților Apuseni, Ed.Academiei Române, București, 1976
  • O. Abrudan, P. Alecu, Bihor - monografie, Ed. Sport-Turism, București, 1979
  • T. Morariu, O. Bogdan, A. Maier, Județul Alba - monografie, Ed. Academiei RSR, București, 1980
  • A. Negucioiu, P. Teodor, N. Encioiu, Județele patriei - Cluj, Ed. Sport-Turism, București, 1980
  • M. Bleahu, S. Bordea, Monografii montane - Munți Bihor-Vlădeasa, Ed. Sport-Turism, București, 1981
  • I. Simionescu, N. Găldeanu, C. Dumitru, Fauna României, Ed, Albatros, București, 1983
  • Șt. Negrea, T. Orghidan, Peșteri din România - Ghid Turistic, Ed. Sport-Turism, București, 1984
  • R. Petrea, Turism rural în Munții Apuseni, Ed. Universității din Oradea, 2004
  • A. Băltăreț, Ecosistem în Munții Apuseni, Ed. Pro Universitaria, București, 2009

Note şi referinţe

  1. Parcapuseni.ro - Parcul Natural Apuseni - hartă localizare; accesat la 8 iunie 2013
  2. Protectedplanet.net - Muntii Apuseni Natural Park (geolocalisation); accesat la 8 iunie 2013
  3. Green-borders.eu - Managementul Ariilor protejate - Scurt istoric al ariilor protejate din România (cap III.2); accesat la 8 iunie 2013
  4. Parcapuseni.ro - Parcul Natural Apuseni - Istoricul declarării parculu
  5. Dir-emas.ro - Lista actelor normative de bază în vigoare cu referire la mediu; accesat la 8 iunie 2013
  6. Cdep.ro - Legea nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 8 iunie 2013
  7. Romaniaturistica.ro - Parcul Natural Apuseni - Premiul EDEN 2009; accesat la 8 iunie 2013
  8. Ec.europa.eu - European Destinations of Excellence; accesat la 8 iulie 2013
  9. Ec.europa.eu - European Destinations of Excellence - Parcul Natural Apuseni (Romania); accesat la 8 iulie 2013
  10. - Dexonline - definiție laramic; accesat la 8 iulie 2013
  11. Sribd.co - Structura geologică a Munților Apuseni; accesat la 8 iulie 2013
  12. Parcapuseni.ro - Parcul Natural Apuseni; accesat la 8 iunie 2013
  13. Apmab.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Alba; accesat la 8 iulie 2013
  14. Apmbh.anpm.ro Agenția pentru Protecția Mediului Bihor; accesat la 8 iulie 2013
  15. Apmcj.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Cluj; accesat la 8 iulie 2013
  16. Apebihor.ro - Rețeaua hidrografică a județului Bihor; accesat la 8 iunie 2013
  17. Carpați.org - Clima munților Apuseni; accesat la 8 iunie 2013
  18. Natura2000.ro - Biodiversitatea în România - Natura2000 - Apuseni; accesat la 8 iunie 2013
  19. Apm-bihor.ro - Flora și fauna - Lista roșie a județului Bihor; accesat la 8 iunie 2013
  20. Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României; accesat la 8 iunie 2013
  21. Apm-bihor - Flora și fauna - Lista roșie a județului Bihor; accesat la 8 iunie 2013
  22. Speotimis.ro - Dicționar speologic - Liliac; accesat la 8 iunie 2013
  23. Traveux.ro - Observation on the bat fauna of Rosia Montana; accesat la 8 iunie 2013
  24. Sribd.com - Lista păsărilor din România; accesat la 8 iunie 2013
  25. Natura2000.mmediu.ro - Apuseni - Specii de reptile și amfibieni, cap: 3.2.d.; accesat la 8 iunie 2013
  26. Romaniasinatura.wgz.ro Parcuri naturale din România - Parcul Natural Apuseni; accesat la 8 iunie 2013
  27. Bihor.djc.ro - Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Bihor - Biserica romano-catolică, Beiuș; accesat la 8 iunie 2013
  28. Obiective turistice în județul Cluj - Pietrele Albe; accesat la 8 iunie 2013