Alexandru Aldea

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Alexandru Aldea a fost un voievod al Ţării Româneşti care a domnit între 1431-1436?.

Biografie

Voievodul Alexandru Aldea a fost unul dintre fii lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. El a câştigat tronul Munteniei prin înlăturarea de la conducere a lui Dan al II-lea, cu sprijinul voievodului Moldovei, Alexandru cel Bun, la o dată situată undeva înainte de 14 iunie 1431.

Faptul că Alexandru Aldea a luat tronul Ţării Româneşti cu ajutorul Moldovei şi cu sprijin maghiar a determinat reacţia turcilor, care încercau să împiedice formarea unui bloc creştin solid împotriva lor. Ca urmare, sultanul Murad a trimis în vara anului 1431 o expediţie împotriva ţărilor româneşti. Voievodul Aldea era hotărât să reziste atacului, astfel că cere ajutor vecinilor, care îi trimit un corp de oaste din partea braşovenilor şi patru steaguri de oaste moldovenească. Însuşi Alexandru cel Bun câştigă o ciocnire cu turcii, la 22 iunie 1431, dar Alexandru Aldea nu poate face faţă presiunii otomane. El este nevoit să recunoască suzeranitatea sultanului, să plătească tribut şi - lucru nemaiîntâlnit până atunci - să dea ostatici 20 fii de boieri; a reuşit totuşi să elibereze cca 3.000 robi luaţi de turci. Pentru că a acceptat condiţiile turcilor, sibienii l-au acuzat că a trecut de partea turcilor. Alexandru Aldea a acceptat condiţiile turcilor de nevoie, pentru că nu avea altă cale de scăpare, dar rămânea fidel creştinătăţii. Astfel, cu ocazia expediţiei turceşti din 1432 împotriva Ardealului şi a Ungariei, la care voievodul Aldea a fost obligat să ia parte alături de oastea otomană, el îi ajută pe comandanţii unguri informându-i asupra mărimii oastei turceşti şi a calităţii trupelor care o compun. Mai mult, el declară că în momentul în care va apărea oastea ungară, împreună cu pretendentul turc, Celebi, îl va părăsi pe sultan şi va determina ca măcar o parte din armata turcă să treacă de partea oponentului acestuia. Intenţiile voievodului Aldea de a scăpa cu acestă ocazie de turci nu au reuşit şi a rămas ca până la finalul domniei sale să asculte de aceştia.

La începutul lunii septembrie 1436 Alexandru Aldea este atacat de fratele său, Vlad Dracul, care a trecut Carpaţii cu o oaste ungurească şi un număr de partizani dintre boieri. Are loc o ciocnire între oastea lui Vlad Dracul şi cea a lui Aldea, susţinută de turci, al cărei rezultat nu se cunoaşte. Cert e doar că la începutul anului 1437 în Ţara Românească era domn Vlad Dracul.

Voievodul Alexandru Aldea nu s-a remarcat ca o personalitate militară sau politică, în schimb el a dat o atenţie mare bisericii în timpul scurtei sale domnii.

El a făcut multe danii mănăstirilor şi bisericilor, dintre care se cunosc următoarele:

  • la 17 noiembrie 1432, mănăstirii Dealului, două sate, scutite de toate dările şi slujbele
  • la 15 ianuarie 1432, mănăstirii Cozia, un sat, scutit de dări şi slujbe
  • primesc hrisoave mănăstirile Bolintin şi Sf. Nicolae (ulterior numită Mihai Vodă) din Bucureşti
  • la 9 februarie 1433 mănăstirea Zografu de la Muntele Athos primeşte un ajutor anual de 3.000 aspri
  • tot la 9 februarie 1433 mănăstirea Xeropotam de la Muntele Athos primeşte un ajutor anual de 3.000 aspri
  • la 25 iunie 1434 întăreşte mănăstirii Cozia toate posesiunile pe care le avea aceasta

Bibliografie

  • Constantin C. Giurescu - Istoria românilor, ediţia a V-a, volumul II, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007 ISBN 978-973-571-709-4
Domnitorii Ţării Româneşti
LitovoiSeneslauBărbatNegru VodăTihomirBasarab INicolae AlexandruVladislav VlaicuRadu IDan IMircea cel BătrânVlad UzurpatorulMihail IRadu PrasnaglavaDan al II-leaAlexandru AldeaVlad DraculMircea al II-leaBasarab al II-leaVladislav al II-leaVlad ŢepeşRadu cel FrumosBasarab cel BătrânBasarab cel TânărVlad CălugărulRadu cel MareMihnea cel RăuMircea al III-leaVlad cel TânărNeagoe BasarabTeodosieVlad Dragomir CălugărulRadu de la AfumaţiMehmed Bei de NicopoleDan al III-leaVladislav al III-leaRadu BădicaBasarab al VI-leaMoise VodăVlad ÎnecatulVlad VintilăRadu PaisieBarbu NeagoeŞerban din IzvoraniLaiotă BasarabMircea CiobanulRadu IliePătraşcu cel BunPetru cel TânărAlexandru al II-lea MirceaMihnea TurcitulPetru CercelŞtefan SurdulAlexandru cel RăuMihai ViteazulNicolae PătraşcuSimion MovilăRadu MihneaRadu ŞerbanGavril MovilăAlexandru IliaşAlexandru CoconulLeon TomşaRadu IliaşMatei BasarabConstantin Şerban BasarabMihnea al III-leaGheorghe GhicaGrigore I GhicaRadu LeonAntonie Vodă din PopeştiGheorghe DucaŞerban CantacuzinoConstantin BrâncoveanuŞtefan CantacuzinoNicolae MavrocordatIoan MavrocordatConstantin MavrocordatMihai RacoviţăGrigore al II-lea GhicaMatei GhicaConstantin RacoviţăScarlat GhicaŞtefan RacoviţăAlexandru GhicaGrigore al III-lea GhicaEmanuel Giani RusetAlexandru IpsilantiNicolae CarageaMihai ŞuţuNicolae MavrogheniAlexandru MoruziConstantin HangerliAlexandru ŞuţuConstantin IpsilantiIoan Gheorghe CarageaTudor VladimirescuGrigore al IV-lea GhicaAlexandru D. GhicaGheorghe Bibescu • caim. Constantin CantacuzinoBarbu Ştirbei • caim. Ioan Manu, Emanoil Băleanu şi Ioan Alexandru FilipescuAlexandru Ioan Cuza