Alba Iulia

de la Enciclopedia României

Municipiul Alba Iulia Judeţul Alba (AB)

Localităţi componente
Oarda, Pâclişa

Amplasarea localităţii în judeţul Alba

Atestare	1097
Suprafaţă	103.65 km²
Populaţie	66842 locuitori (2007)
Densitate	644.88 loc./km²
Altitudine medie	235 metri n. m.
Primar	Mircea Hava (PD)
Pagină web	Site oficial

Index municipii în judeţul Alba
Aiud Alba Iulia Blaj Sebeş

Index municipii în România

Adjud Aiud Alba Iulia Alexandria Arad Bacău Baia Mare Băileşti Bârlad Beiuş Bistriţa Blaj Botoşani Brad Brăila Braşov Bucureşti Buzău Calafat Călăraşi Caracal Caransebeş Carei Câmpia Turzii Câmpina Câmpulung Moldovenesc Câmpulung-Muscel Cluj-Napoca Codlea Constanţa Craiova Curtea de Argeş Dej Deva Dorohoi Drăgăşani Drobeta-Turnu Severin Făgăraş Fălticeni Feteşti Focşani Galaţi Gheorgheni Gherla Giurgiu Hunedoara Huşi Iaşi Lugoj Lupeni Mangalia Marghita Medgidia Mediaş Miercurea Ciuc Moineşti Moreni Motru Odorheiu Secuiesc Olteniţa Oneşti Oradea Orăştie Orşova Paşcani Petroşani Piatra Neamţ Piteşti Ploieşti Rădăuţi Râmnicu Sărat Râmnicu Vâlcea Reghin Reşiţa Roman (Neamţ) Roşiorii de Vede Săcele Salonta Satu Mare Sebeş Sfântu Gheorghe Sibiu Sighetu Marmaţiei Sighişoara Slatina Slobozia Suceava Târgovişte Târgu Jiu Târgu Mureş Târgu Secuiesc Târnăveni Tecuci Timişoara Topliţa Tulcea Turda Turnu Măgurele Urziceni Vaslui Vatra Dornei Vulcan Zalău

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Alba Iulia este un municipiu din judeţul Alba, situat în partea central-vestică a României, în culoarul Văii Mureşului, pe dreapta râului Mureş, în zona de confluenţă cu râul Ampoi, la poalele sudice ale Dealurilor Aiudului.

Cuprins 1 Istoric 2 Obiective turistice 3 Imagini 4 Bibliografie 5 Legături externe 6 Note

Istoric

În arealul municipiului au fost descoperite vestigii neolitice aparţinând culturilor Vinca-Turdaş, Petreşti, Coţofeni, precum şi din epocile bronzului şi fierului. Vechea aşezare dacică cu numele Tharmis a fost cucerită de către romani în secolul al II-lea d. Hr. Romanii au construit aici cel mai mare castru din Dacia, cu ziduri de piatră, care se întindea pe 27-30 de hectare. Legiunea a XIII-a Gemina şi-a stabilit sediul aici, iar în jurul castrului roman a început să se dezvolte o puternică aşezare civilă cu numele Apulum. În timpul împăratului Marcus Aurelius aşezarea a fost ridicată la rangul de municipiu cu numele Municipium Aurelium Apulense şi apoi în 180-193 d.Hr. la cel de colonia cu numele Colonia Aurelia Apulensis. În secolele al IX-lea şi al X-lea aici era un centru fortificat cunoscut în izvoarele istorice cu numele de Alba Iuliae sau Bălgrad nume care avea sensul de Oraşul sau Cetatea Albă.

Referitor la sensul denumirii de Bălgrad, istoricul român Nicolae Iorga afirma:

Pe lângă numele de Bălgrad au existat şi alte denumiri ale oraşului: Fehèrvar (în limba maghiară) şi Weissenburg (în limba germană).

A fost menţionat documentar pentru prima dată în 1097, iar apoi în 1177 ca reşedinţă a unui comitat şi a episcopiei romano-catolice a Transilvaniei. Oraş a devenit în secolul al XIII-lea şi a avut parte de condiţii favorabile de dezvoltare până la invazia tătară din 1241. A fost consemnat şi cu numele de Karlsburg şi Alba Carolina, iar în 1299 şi 1303 cu numele de Alba Transilvana.

Între anii 1918-1919, preşedinte al Consiliului Naţional Român din oraş a fost protopopul ortodox Ioan Teculescu. În aceeaşi perioadă comandant al Legiunii Române Alba Iulia a fost căpitanul Florian Medrea, comandant al gărzii orăşeneşti a fost căpitanul Zmeu, iar preşedintele gărzii a fost Nicolae Şandru.

Obiective turistice

Imagini

Catedrala Reîntregirii Neamului	Catedrala romano-catolică Sf. Mihail	Fortificaţiile cetăţii Alba Carolina	Poarta de sud a cetăţii	Muzeul Unirii	Sala Unirii
Obelisc	Biserica memorială Mihai Viteazul

Bibliografie

• Dan Ghinea - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
• Nicolae Josan - Românii din Munţii Apuseni de la Horea şi Avram Iancu la Marea Unire din 1918, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2001

Legături externe

• Istoricul cetăţii Alba Iulia până în epoca medievală de Adrian Andrei Rusu.

Note