Moldova Nouă
de la Enciclopedia României
| Oraşul Moldova Nouă |
|
| Localităţi componente |
|---|
| Măceşti, Moldova Veche, Moldoviţa |
| Amplasarea localităţii în judeţul Caraş-Severin | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1588 |
| Suprafaţă | 10.5 km² |
| Populaţie | 13110 locuitori (2010) |
| Densitate | 1248.57 loc./km² |
| Altitudine medie | 250-300 metri n. m. |
| Primar | Ion Chisăliţă (PDL) |
| Pagină web | http://www.moldova-noua.ro/ |
|
Index oraşe în judeţul Caraş-Severin |
|---|
Anina |
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Moldova Nouă este un oraş din judeţul Caraş-Severin, situat în zona defileului Dunării, în depresiunea omonimă, la poalele de sud-est ale Munţilor Locva, pe stânga văii Dunării, la graniţa cu Serbia. Din punct de vedere administrativ, oraşul se compune din două aşezări distincte, Moldova Veche şi Moldova Nouă, care împreună formează arealul oraşului propriu-zis şi la care se adaugă satele Măceşti şi Moldoviţa, aflate în administrarea oraşului.
Istorie
Din punct de vedere al vechimii istorice, localitatea este, aşa cum sugerează şi numele ei, una destul de recentă. A fost atestată documentar pentru prima dată în 1777. Mult mai veche este Moldova Veche, localitate care aparţine azi din punct de vedere administrativ de Moldova Nouă, şi pe teritoriul căreia s-au găsit urme de locuire din neolitic, dar şi de exploatare minieră dacică şi romană.
Apariţia Moldovei Noi a fost legată de exploatările miniere deschise aici pe vremea când austriecii deţineau Banatul şi porniseră un plan de industrializare şi de exploatare a resurselor mineraliere în zona de munte. La Moldova Nouă s-au înfiinţat furnale pentru minereuri neferoase, dar care după o perioadă au fost abandonate. S-a dezvoltat mai mult activitatea de extragere a minereurilor şi deja la începutul secolului XVIII a fost înfiinţat un oficiu montanistic aici. Populaţia atrasă a fost în marea ei majoritatea, românească.
Moldova Nouă a fost declarată oraş în 1956. În perioada comunistă, are loc o nouă creştere, pe fondul industrializării şi urbanizării generale a ţării. După 1990, activitatea industrială cunoaşte un puternic recul.
Demografie
La recensământul din 2002, Moldova Nouă avea 3.492 locuitori, din care 3.314 români, 67 cehi, 49 romi, 29 sârbi, 20 maghiari, 10 germani şi 3 ucraineni.
Obiective turistice
- Muzeul cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, artă populară şi ştiinţele naturii
- Rezervaţia naturală forestieră şi botanică „Valea Mare”
- Biserica catolică din 1780, cu transformări din 1791
Bibliografie
- Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]
- Vlăsceanu, Gheorghe, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0
Note
