Zlatna

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Oraşul
Zlatna

Judeţul Alba (AB)

Stema judetului Alba.png
Localităţi componente
Boteşti, Budeni, Dealu Roatei, Dobrot, Dumbrava, Feneş, Galaţi, Izvoru Ampoiului, Pârău Gruiului, Pătrângeni, Pirita, Podu lui Paul, Runc, Ruşi, Suseni, Trâmpoiele, Valea Mică, Vâltori
Atestare 1347
Suprafaţă 77 km²
Populaţie 8164 locuitori (2010)
Densitate 106.03 loc./km²
Altitudine medie 450-500 metri n. m.
Primar Silviu Ponoran (PDL)
Pagină web Site oficial al primăriei

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Zlatna este un oraş din judeţul Alba, situat în depresiunea omonimă, dominat de vârfurile Dâmbău, Breaza, Jidovu şi Măgura Dudaşului, pe cursul superior al râului Ampoi, la confluenţa cu pârâul Vâltori, la 38 km vest de municipiul Alba Iulia.

Vedere panoramică spre Zlatna

Istoric

În epoca daco-romană localitatea s-a numit Ampelum, conform primei atestări documentare din anul 158 d. Hr. de pe vremea împăratului Antoninus Pius. Pe teritoriul localității au fost descoperite vestigii constând din obiecte datând din Epoca Bronzului și începutul Epocii Fierului. În timpul împăratului Traian aici a fost instalat Marcus Ulpiu Herminus un reprezentant direct, „procurator aurarium”, iar în timpul lui Septimius Sever orașul a fost ridicat la rang de municipium. Devenind cel mai important centru din Munţii Apuseni, a fost păzit de un detașament al Legiunii a XII-a Gemina. Localitatea a primit toponimicul Zlatna datorită bogăției resurselor de aur din zonă, „zoloto” din limba slavă însemnând „aur”.

La 1201 a fost menționat cu denumirea de „Ţara Abrudului şi Zlatnei”, iar în secolul al XIII-lea zona a fost donată de regii Ungariei bisericii romano-catolice din Alba Iulia. În 1357 localitatea avea rangul de “târg”, iar minerii au obţinut din partea regilor o serie de privilegii care le-au fost confirmate între anii 1317-1557. Populaţia majoritar românească avea ca jude în 1365 pe cneazul Nicolaie, fiul lui Cindea. Locuitorii au încercat să scape de sub dominaţia bisericii romano-catolice din Alba-Iulia prin mişcări populare precum cele din 1424 şi 1428. Zlatna nu a reuşit însă să devină oraş liber şi plătea un impozit de 60 florini aur şi urbură din metale nobile.

În perioada Principatului Transilvaniei Zlatna a devenit domeniu fiscal arendat unor străini care au exploatat fără milă populația. Între anii 1619-1620, Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei (1613-1629) a colonizat la Zlatna câteva sute de mineri germani şi slovaci.

La jumătatea secolului al XVII-lea, Zlatna a devenit centrul domeniului aurifer al Munţilor Apuseni. Începând cu anul 1748, au început să se construiască topitorii şi şteampuri puse în funcţiune de forţa motrice a apei. Zlatna a devenit centru industrial important prin topitoriile sale, dintre care cea construită în 1850 a funcționat până în secolul XX. Aici a fost utilizată pentru prima oară în Transilvania maşina cu aburi.

În anii 1757 şi 1761 locuitorii din Zlatna au participat la mişcarea lui Sofronie şi au simpatizat cu răscoala ţăranilor condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. Zlatna a devenit un puternic centru al revoluţiei de la 1848, la 9 aprilie 1848 având loc aici prima întrunire a intelectualilor din Munţii Apuseni. În luptele care s-au dat la 16-17 aprilie 1849, Zlatna a fost incendiată de trupele lui Kemeny Farkas. Atunci au ars şi vechile topitorii de aur.

După cel de-al doilea război mondial Zlatna a cunoscut o evoluţie industrială în care au fost neglijate problemele de mediu.

Zlatna a devenit oraş la 17 februarie 1968.

Obiective turistice

  • Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” zidită în stil gotic în 1424
  • Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (secolul al XVIII-lea)
  • Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (secolul al XVII-lea)
  • Monumentul închinat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale
  • Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (1754) din satul Feneş
  • Castelul familiei Hohenzollern din satul Izvorul Ampoiului
  • Rezervaţia geologică din perimetrul satului Valea Mică

Bibliografie

  • Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000

Note