Slănic
de la Enciclopedia României
| Oraşul Slănic Judeţul Prahova (PH) |
|
| Localităţi componente |
|---|
| Groşani, Prăjani |
| Amplasarea localităţii în judeţul Prahova | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1532 |
| Suprafaţă | 13.23 km² |
| Populaţie | 6578 locuitori (2010) |
| Densitate | 497.2 loc./km² |
| Altitudine medie | 413 metri n. m. |
| Primar | Daneluş Costea (PRM) |
|
Index oraşe în judeţul Prahova |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Slănic este un oraş din judeţul Prahova, situat în Subcarpaţii Prahovei, în imediata vecinătate a Munţilor Grohotiş, pe râul Slănic, la 45 km nord nord-vest de municipiul Ploieşti.
Obiective turistice
- Muzeul sării
- Muzeul cu secţii de istorie şi artă
- Staţiunea balneoclimaterică de interes general
- Biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (1724, refăcută în 1774)
- Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1732)
- Biserica cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” (1799-1800)
- Biserica cu hramul „Sfânta Maria” (1851)
- Biserica cu hramul „Sfântul Ilie” (1865)
- „Muntele de sare” declarat rezervaţie şi monument al naturii la 2 iunie 1952
Bibliografie
- Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Note
